Fenomenul de overconfidence poate face ca cel mai rațional investitor să ia cele mai iraționale decizii. Acesta presupune tendința unui individ de a își supraevalua abilitatea de a duce o sarcină la bun sfârșit și este o trăsătură comună în toate profesiile, dar când ne referim la domeniul financiar, acest fenomen nu doar că ne face să luăm decizii incorecte din punct de vedere profesional, dar ne poate provoca pierderi financiare uriașe.


Cauze?
În timp ce încrederea este benefică, prea multă încredere este de cele mai multe ori dăunătoare. Diferența între cele două este foarte subtilă și deseori dificil de evaluat; încrederea presupune o înțelegere asupra propriilor abilități, în timp ce încrederea excesivă implică o evaluare mult prea optimistă a propriilor cunoștințe și al nivelului de control asupra situației.
De asemenea, fenomenul poate fi corelat cu diferite deviații comportamentale. Cum ar fi self-serving bias, prin care un individ atribuie succesele propriilor capacități, iar eșecurile unor cauze externe (ex: ghinionul, neșansa).
Când vine vorba de investiții, fenomenul poate fi cauzat și de efectul de extrapolare. Investitorul tinde să-și amintească de cele mai recente câștiguri și să uite de pierderile suferite. Asta îl face să-și extrapoleze performanțele positive și să fie mult prea increzător în propriile puteri.


Efecte:
Ca efect, investitorii tind să fie mai activi decât este necesar. Își supraestimează abilitățile atunci când evaluează o companie sau anticipează mișcari ale pieței, schimbându-și deciziile investiționale în mod nechibzuit și frecvent.
Încrederea de sine excesivă îi prinde pe investitori într-un cerc vicios, aceștia cumpărând atunci când se simt încrezători, vând atunci când le este teamă și nu recuperează nimic. Asta îi face înclinați spre riscuri mari și de asemenea le diminuează câștigurile.
Investitorul overconfident, subapreciază riscurile, supraapreciază câștigurile și tranzacționează excesiv. Asta duce la un portofoliu rău diversificat și încasări mai mici decăt piața, în medie.
Spre Exemplu: În mania lalelelor / tulipmania din Olanda (1636-37) oamenii erau cumva overconfident, deoarece prețurile bulbilor de lalea tot creșteau și erau convinși că orice tip de bulb de lalea ar cumpăra vor avea de câștigat, unele soiuri erau rare și prin urmare scumpe, altele banale și foarte ieftine. Astfel, s-a ajuns că unii oameni să dea case sau terenuri pentru câțiva bulbi de lalea ce aparțineau unor soiuri râvnite, iar alții au ajuns în câțiva ani cu averi imense ce ar fi fost obținute în 2-3 generații. De asemenea, bulbii se tranzacționau de la 100-200 guldeni, un salariu de om obișnuit pe un an până la 2000-3000 guldeni, prețul maxim fiind de 6000 în punctul de maxim al bulei.


Încrederea nu este rea. De fapt, este un element necesar pentru a deveni un investitor bun. Un investitor nu poate lua decizii cu privire la cumpărat, vândut sau menținut o poziție fără o doză optimă de încredere. Totuși, atunci când încrederea depășește un anumit prag, pot apărea adevărate probleme, iar depașirea acestui impas este critică.
Pentru a evita overconfidence, este folositor să ne gândim că piețele financiare sunt foarte dinamice, iar până și managerii de fonduri sau traderii profesioniști, cu acces la cele mai bune rapoarte și modele reușesc cu greutate să obțină un profit mai mare decât piața.
O altă metodă eficientă pentru a depăși fenomenul de overconfidence este printr-o analiză a performanței la intervale regulate. Este imperios necesar ca investitorul să reflecte asupra eșecurilor și greșelilor comise.
În final, pentru a preveni acest fenomen, investitorul trebuie să ia în considerare posibilittea unei erori și consecințele acesteia, deoarece lista de eșecuri este la fel de importantă ca aceea de succese.